Leasingul de personal in epoca “gig economy”. Beneficiile muncii la comanda si pe perioada determinata

 

leasingul de personalIn economia de tip “gig” despre care se vorbeste tot mai mult in zilele noastre, lucratorii si clientii intra in contact direct prin programe pe computer sau aplicatii pe telefon sau tableta, iar cei mai multi lucreaza pentru ei insisi, solutii precum leasingul de personal castigand teren. Ei aleg unde si cand sa munceasca si cand nu. Desi modelul actual este in continuare acela al mersului la birou si al programului de 8 ore pe zi, tendinta din ce in ce mai puternica de cativa ani incoace este aceea a flexibilizarii si a controlului propriului program.

Potrivit unui studiu realizat de dezvoltatorul de software Intuit, pana in 2020, 40% dintre americani vor lucra intr-o forma de munca la comanda, fie ca vorbim de leasingul de personal sau inchiriere de forta de munca, fie de munca temporara, contractori independenti sau pentru companii de outsourcing.

Ca urmare a dezvoltarii tehnologice fara precedent si a inventivitatii in materie de platforme si dispozitive care imbunatatesc accesibilitatea si flexibilitatea, intreaga piata a muncii va deveni in viitorul nu foarte indepartat “la comanda”.

Departamentul American al Muncii a impartit tipurile de lucratori pe care acest model de economie ii dezvolta in mai multe categorii: salariati temporari sau leasingul de personal, care sunt angajati de un agent de munca temporara, care retine contributiile si le plateste salariile, in baza unui contract de munca temporara; angajati ai companiilor de outsourcing, care ofera pachete de activitati specializate pentru un anumit client si contractorii independenti, care sunt angajati pe cont propriu si detin controlul asupra proiectelor pe care le onoreaza, a timpului pe care il lucreaza si a programului pe care si-l fac.

O scurta istorie a economiei de tip “gig”

Companii care pot fi considerate ca facand pionierat in domeniul economiei de tip “gig” au inceput sa apara din 2005, iar Mechanical Turk de la Amazon – care oferea o platforma ce permitea intalnirea cererii de inteligenta cu oferta – este considerat primul serviciu de acest fel din lume. De atunci, serviciile de tip “gig” au crescut semnificativ atat ca numar si domenii de activitate, cat, mai ales, ca venituri. Potrivit publicatiei Journal of Occupational and Environmental Medicine, economia de tip “sharing” era evaluata la nivel global la 26 de miliarde de dolari, in 2013, iar specialistii previzionau ca aceasta urma sa se multiplice de peste cinci ori in anii urmatori.

Potrivit Fiscului american, incepand cu 2009, au fost create 1,3 milioane de joburi independente, iar 270.000 au aparut numai intre 2012 si 2013, cu preponderenta in trei sectoare: servicii, transporturi si retail. In decembrie 2014, Uber avea 2.000 de angajati si 160.000 de soferi -parteneri doar in Statele Unite, iar compania si-a dublat numarul de soferi o data la sase luni in ultimii doi ani.

In prezent, este greu de estimat cati oameni sunt implicati in astfel de activitati si cat reprezinta la nivel global economia de tip “gig”, in special din cauza faptului ca nu exista reglementari clare si o legislatie care sa cuprinda toate aceste tipuri de munca. Multi oameni lucreaza pentru mai multe platforme in acelasi timp, facand posibila dezvoltarea de noi si noi tipuri de servicii, in defavoarea muncii traditionale. Un studiu realizat de Rezerva Federala americana in 2016 releva faptul ca 40% din lucratorii “la comanda” muncesc pentru doua companii in acelasi timp, iar unul din sapte lucreaza pentru trei sau mai multe.

Leasingul de personal si munca “la comanda”

Ce este leasingul de personal si care sunt avantajele acestei metode de angajare pentru companii am scris AICI.

Ca munca independenta, leasingul de personal face parte din categoria muncii la comanda. Desi sunt angajati ai unui agent de munca temporara, salariatii in regim de leasing muncesc atunci cand sunt solicitati, pentru anumite categorii de joburi si nu intotdeauna dupa un program stabilit.

Sustinatorii economiei de tip “gig” spun ca acest sistem aduce mai multi oameni in piata muncii, pentru ca ofera un program flexibil, genereaza mai multe oportunitati pentru someri si poate duce la cresterea productivitatii. Totodata, munca “la comanda” permite atingerea echilibrului intre viata personala si cea profesionala – atat de cautat de angajatii secolului XXI -, ceea ce aduce mai multa satisfactie si multumire in vietile celor care nu sunt obligati sa mearga la birou de la 9.00 la 17.00 si sa faca si ore suplimentare.

Un raport McKinsey referitor la munca independenta arata ca lucratorii “la comanda” sau cei in leasing de personal sunt mai implicati in ceea ce fac si mai multumiti de nivelul salariilor pe care le castiga.

Exista insa si reversul medaliei. Desi economia de tip “gig” ofera un model de angajare care permite cat mai multor oameni sa participe la piata muncii, exista ingrijorari legate de insecuritatea joburilor si nivelul redus al salariilor. Pe fondul unei lipse semnificative a unor reglementari legale, angajatii “la comanda” risca sa nu aiba aceleasi drepturi si sa nu primeasca aceleasi beneficii – cum ar fi asigurarile sociale, medicale sau obligativitatea platii salariului minim – ca angajatii traditionali.

De exemplu, cresterea numarului de angajati pe cont propriu poate fi generata nu atat de un boom in antreprenoriat, ci de fortarea angajatilor de catre angajatori sa accepte conditii mai proaste de munca.

Cert este ca economia de tip “gig” se dezvolta masiv si reprezinta viitorul fortei de munca. In consecinta, guvernele ar trebuie sa prioritizeze acest gen de munca si sa reglementeze toate formele de munca ce pot aparea in cadrul acestui model pentru a evita exploatarea si lipsa de protectie a celor care prefera sa munceasca in acest fel.

Comments

comments

Ultimele noutati
Cele mai citite articole
Web Statistics